luni, 13 aprilie 2015

Daca ar fi sa aleg, ce as alege?

In fiecare zi suntem fortati sa luat tot felul de decizii, unele mai neinsemnate, cum ar fi ce geanta sa iau azi la munca si altele cu un impact mai mare asupra noastra. Doar ca cele care nu ne impacteaza viata asa de tare... nu le mai consideram decizii, ci doar chestiuni normale care se intampla. Dar ele raman decizii. Cate felii de cozonac mananc de Paste sau cu ce ma incalt azi. Ele sunt alegerile noastre si ne definesc. Ele ne fac cine suntem acum, ne caracterizeaza si ne astern povestea vietii, precum alegem noi sa fie scrisa.
Dar lasand la o parte aceste mici parti prezente zilnic, mai exista si o alta categorie de 'decizii'. Acelea peste care nu dam in fiecare zi, care nu ne sunt puse in fata saptamanal si cu care am putea sa nici nu tratam si tot am putea trai. Insa 'deciziile' acelea sunt cele care ne fac sa zambim atunci cand privim in urma, sau sa varsam o lacrima. Sunt cele care marcheza momente. sunt cele pe care le tinem minte, care ne dau motivatie sau cauze, sunt cele pe care le cautam mereu, cand ratacim si nu stim de ce. Si umorul situatie este ca tot noi suntem cei care declansam momentul care cere acea decizie, printr-o succesiune de evenimente si alegeri, nestiind ca vom ajunge acolo. Nu gasesc cuvinte sa descriu acesta piesa de teatru numita propria realitate, in care joci si esti si regizor in acelasi timp. Esti publicul si esti cel mai important personaj in acelasi timp... magic, nu?! Abia cand incepi sa realizezi asta, poti sa experimentezi, si sa explorezi nenumarate posibilitati pe care le ai... ele sunt toate in mainile tale.
In fiecare zi aleg... si de multe ori aleg fara sa ma gandesc, aleg din obisnuita, din comoditate sau din ignoranta; cu toate astea, aleg.
Dar deciziile care ies din registrul micilor alegeri, ies in evidenta, sar in ochi si sa ma chinuie intr-un mod placut. Pentru ca atunci stii ca traiesti, cand te trezesti cu o decizie de luat in fata ta.
Am mai recunoscut si recunosc din nou: Imi e frica sa iau decizii atunci cand e mai mare nevoie sa le iau. Astept sa treaca timpul si o data cu el optiunile se scimba, deciziile se modifica, pentru ca nu depinde doar de mine, ci de intreg sistemul in care traiesc. Daca as fi singura pe lume, poate ca as putea sa astept oricat pana m-as decide, insa nu e posibil asa ceva. Si aman sa iau o decizie, de multe ori pana cand nu mai trebuie sa o iau, pentru ca o ea altcineva sau altceva pentru mine. Aman pentru ca nu stiu ce sa aleg, nu stiu ce vreau, nu stiu ce imi doresc, si imi e frica sa nu gresesc. Insa cum as putea sa gresesc cand  nu stiu ce e gresit?!
Cum as putea sa stiu ce vreau pana cand nu am vazut ce era de vazut si ce era de oferit? Cum as putea sa decid pana nu stiu ce se afla dupa acele decizii?
Si ce aleg, atunci cand le vreau pe toate? Le vreau pe toate pentru ca nu vreau sa pierd nimic. Sunt atat de egoista, incat aleg sa stau pe margine in timp ce totul se intampla si asa le pierd pe toate, incercand sa le observ. Dar oare e de ajuns?
Intuitia imi spune ca atat timp cand ma voi intreba ce sa aleg si incotro sa merg, inseamna ca mai am de asezat cateva in viata mea. Inseamna ca nu asa trebuie sa fie si ca mai am de organizat. Dar mai mult de atat nu stie sa imi spune, nu stie ce anume nu e la locul lui si cand sa actionez. Ma lasa sa ma lup si sa ma zbat. Si pentru sfaturi despre propria viata nu exista google, nu exista indrumatori.... este unica si este a ta.
Oare ce vreau? Ce ma face fericita? Cum reusesc altii sa isi gaseasca calea atat de usor si de repede? Sau poate sunt doar aparente. Eu nu ma pot preface si nu pot sa mint. Plutesc in deriva, dar acum sunt constienta si incerc sa am un zambet pe fata in timp ce creionez ganduri si idei ce m-ar putea face fericita.
Incertitudinea nu aduce implinire, deciziile da. Acum stiu ca trebuie sa aleg, simt ca este fix in fata mea. Si cu toate astea, eu ce aleg?

-Iulia