miercuri, 27 octombrie 2010

Trebuie... dar nu vreau

Nu am mai scris de mult, si acum simt iar nevoia. Nu-mi place sa scriu, nu-mi place ca ceilalti sa citeasca ce scriu, sau sa stie ce gandesc de fapt. Dar poate ca atunci cand un necunoscut citeste e altceva, pentru ca nu ma cunoaste si intr-un fel, e ca si cum as spune cuiva.

Vreau altceva pentru mine, vreau ceva frumos care sa imi lumineze ochii dimineata cand ma trezesc si imi dau seama ce trebuie sa fac in ziua aia. Vreau sa nu ma mai afecteze ce se intampla in jur cu lucrurile care nu ma intereseaza si care nu valoreaza pentru mine nimic. Dar de cele mai multe ori se intampla ceva ingrozitor pt mine, si atunci simt cum o mica parte din suflet “adoarme”. Simt cum nu pot sa fac fata multor lucruri si mai rau e ca simt cat d mult ii afecteaza pe cei din jur neputinta mea, si implicit pe mine ma afecteaza suferinta lor. E doar un cerc vicios din care nu-mi gasesc scaparea si in care mi-as dori sa nu ma mai trezesc in fiecare dimineata. Simt cum o voce neauzita se stinge dinainte de a prinde viata si cum nu pot sa fac nimic, sa schimb nimic, sa fiu fericita. Si in nefericirea mea, neintentionat, ii atrag si pe cei din jur. Inca nu stiu de ce, dar tristetile mele genereaza tristeti si altora, pe cand fericirile lor nu ma afecteaza. Pe scurt : daca eu sunt nefericita, nu te pot lasa pe tine sa fii fericit, iar daca eu sunt fericita asa trebuie sa fii si tu. Stiu, ciudat si mai ales egoist.

Nu vreau nimic de la nimeni, decat liniste si atentie prieteneasca, dar fara pretentii importante. Vreau sprijin, insa cel mai mult vreau stabilitate din partea mea. Pe care inca nu am gasit-o, si cred eu ca e ceea ce-mi lipseste. Visele mele sunt doar niste visuri, departe de realitatea in care traiesc si cu care incearca toti sa ma indoctrineze. O accept, insa nu o inghit si sunt sincera cu asta.

Poate ...am acum un momente (din multele mele momente) in care vad vaza doar pe jumatate plina, insa stiu ca ea nu trebuie sa fie plina, ci doar cat trebuie pentru a ramane in picioare.... sau poate e un mare semn care imi spune ca sunt pe un drum gresit... un drum infundat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu