sâmbătă, 6 decembrie 2014

Gandul


E ciudat. Nu … e impresionant, cum se intorc anumite ganduri si dorinte. Cum se transforma un gand intr-o zi, cand ele intrasera de mult in cutia prafuita a gandurilor fara raspuns. Ele au reusit cumva sa iasa de acolo si sa imi dea replica. Nu a fost greu sa schimbe totul, inca de la inceput. Nu a fost cand am vrut eu, insa ele nu m-au uitat, si-au luat timpul de care au avut nevoie sa scape din coltul prafuit in care le aruncasem si au mers apoi direct la sursa. Sau poate eu le-am transformat, sau poate m-au transformat ele pe mine. Gandul nu cunoste caracteristicile timpului, pentru el e doar o alta dimensiune in care poate sa calatoreasca asa cum merg eu pe un drum. Si cand raspunsul sau s-a transformat in ceva palpabil in dimensiunile mele, a fost clar mesajul. Nu il pot ignora sau sa il ascund.
Poate, cumva ma gandesc asa pentru ca ratiunea cauta motive si dovezi, ca sa imi dovedeasca ca nu exista puterea lui si ca doar incerc sa caut povesti magice, cand de fapt, viata s-a jucat un pic cu mine. Si ca ea oricum avea sa repare joaca pe care inceput-o cand era mai tanara.
Poate ca gandul chiar are puteri mai mari decat stim noi cu totii, si el chiar raspunde, creeaza situatii si iti implineste dorinte. Nu m-as fi gandit niciodata la deznodamantul acesta, oricat as fi incercat sa imi inchipui. Asta pentru ca imi imaginam prea aproape de mine, si vedeam doar cutia micuta in care ma aflu acum. Dar gandul e mai mare decat orice obiect fizic, iar “patratica”  lui e mai mare, si el vede mai mult si chiar poate sa ajunga pana acolo unde vede… peste tot.
Poate ca a functionat. Eu l-am adoptat si intregrat in realitatea mea. Cu conflicte si rabdare, i-am facut loc si l-am asteptat. Si acum cand renuntasem sa cred la o schimbare, gandul a explodat si a raspuns. Poate el l-am atras. Poate eu l-am creat, fara sa constientizez realitate din care a venit. Poate e un sir de intamplari ciudate. Poate e doar o intamplare nefericita de demult. Poate a inflorit el, pentru ca eu nu am avut curaj sa indrept greseala altcuiva. Poate am renuntat sa mai ma agit si iau lucrurile cu calm, dar pe el l-am pastrat in permanenta cu mine. Secunda cu secunda a fost aici. Poate ca daca iti doresti ceva suficienta de tare, si te porti in consecinta, chiar sa implineste. Dar raspunsurile nu vin cand vrem noi, ci cand e timpul lor. Gandul si-a asezat frumos toate pietrele potecii spre raspuns, iar asta a durat, caci orice constructive dureaza. Iar timpul trebuie asteptat cu rabdare, multa rabdare. Si daca tot stai sa astepti, poti sa faci lucruri noi si sa nu renunti, pentru ca el construieste poteci si nu stie sa se grabeasca. Asteapta si ai rabdare, insa nu sta pe loc. Si asa se construieste o viata. Si tu la randul tau te joci cu ea si o modelezi cum iti spune mintea si sufletul. Si cateodata uiti de tot jocul si nu mai reusesti sa faci diferenta intre realitata din joc si cea din universal tau. Te pierzi, te agiti, te framanti si ratacesti. Peste tot sunt indicii si te lovesti de ele constant, dar de prea multe ori ne fura peisajul si ramanem fermecati de mirajul colorat si plin de atractii inselatoare, menite sa ne detina atentia pentru cat mai mult, suficient de mult pentru a ne fura din timp. E o resursa limitata si care nu se inmulteste, ci doar scade.. si dispare… se consuma si te paraseste.
Dar gandul nu are nevoie de timp, lui nu ii foloseste resursa asta, insa noua da, pentru a il astepta. El mereu incearca, insa rabdarea de multe ori ii inchide usa cu mult inainte ca el sa se exprime. Poate el comunica cu alte ganduri, poate el ia infatisare umana, sau poate comunica cu alte suflete si e asemenea unui papusar, care atinge unele fire care ne misca pe noi.
Mi-a dat ce mi-am dorit, si a facut-o memorabil,  cu umor si la momentul potrivit. E ca o sabie, cu doua taisuri. Mi-am dorit atat de tare si atat de mult timp, incat acum e realitate si acum chiar daca nu imi mai doresc, nu imi maid a de ales, decat sa merg inainte.
Gandurile chiar se implinesc, dar ai grija ce le povestesti.

Iulia

Un comentariu:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere