joi, 21 august 2014

Cum o sa renunt la dulce!

In ultimul an am cam sarit calul. Am mancat dulciuri sub toate formele posibile... si nu m-am mai oprit.
Stiu teorie, stiu ce imi face bine si ce nu. Am citit zeci de planuri de diete si merg la sala si de 2 ori pe zi cateodata. De fapt merg la 2 sali, dau randament... insa simt ca tot efortul ma ajuta doar sa nu ma ingras, nu ma ajuta sa si slabesc.
Stiu ca am o problema de alimentatie, dieta joaca un rol important in modelarea siluetei.
Am incercat tot felul de metode ca sa nu mai pun ceva dulce in gura, insa toate au dat gres.
Asa ca am decis sa fac publica aceasta incercare de a renunta la zaharul rafinat, care nu imi face decat rau, ma oboseste si imi ingreuneaza digestia, imi rapeste cheful de viata si ma tine departe de silueta pe care nu de mult o aveam.
Acum mananc un biscuite.. aproape am terminat un pachet. Mereu imi spun ca dupa ce termin pachetul/prajitura/punga asta gata... nu mai mananc nimic. Dar nu se intampla asa niciodata.
Aplicatii pe telefon: cu citate despre ce sa mananc si ce nu, citate motivationale, aplicatii care sa ma ajute sa imi numar caloriile, care imi aduc aminte sa ma cantaresc, care imi ofera tot felul de diete. am ajuns sa le ignor pe toate.
Exista un citat care spune asa : "Nothing tastes as good as skinny feels" - nimic nu e asa de bun la gust precum se simte un corp subtire. Si este adevarat.
Azi e deja o zi compromisa.
Dar maine este vineri, iar vineri nu o sa se manance dulce.
Asa incepe o calatorie mai grea decat orice drum parcurs vreodata cu masina, pe jos sau cu avionul. O calatorie a psihicului, o lupta cu o parte din mine, fara aliati.
E un challenge, o provocare! Asta e o provocare, iar ca orice provocare, are si o rasplata in caz de reusita.
Planul este simplu: Renunt la orice contine zahar rafinat pentru 21 zile. Atat dureaza sa te dezveti de un obicei.
A functionat cu facebook-ul, ar trebui sa functioneze cu orice. Si a fost mult mai usor decat am crezut atunci cand am renuntat la FB. Primele cateva zile au fost mai grele, insa am supravietuit, si mi-a schimbat un pic viziunea asupra aspectelor din viata mea reala ce trebuie sa nu postate pe FB.
21 de zile : 22.08 - 11.09.2014
Nu mai mult, nu mai putin! Si ca sa pot sa renunt, inlocuiesc devorarea zaharului cu altceva : postarea pe blog! In fiecare zi, sau de cate ori este nevoie.
Tratament: Posteaza online / la nevoie!

Pray for me!
Iulia

marți, 19 august 2014

Above the clouds!

Muntii Fagaras :

Plecat joi dupa munca. Oprit in Auchan. Dulciuri. Si mancare... conserve. Bleah. Si dulciuri. Dat afara din magazin. Urcat in masini. Provocare de inchis portbagajul. Noapte. Autostrada. Cautat cazarea pe GPS. GPS fail. Ratacit. Intoarce si gaseste cazare. Ajuns. Papat. Somn pe perna, in pat. Trezit tarziu. Papat. facut rucsac. De mai multe ori, pana s-a inchis fermoarul. Asteptat intarziatii. Plecat spre Capra. Mare aglomeratie pe sosea, se pare ca toti mergeau spre Balea. Ajuns la Cabana Capra, baut o cafeluta la suprapret. Apoi incaltat bocancii, urmarit norii si hai la drum. Parasim civiliatia si ne dam duhu pe primul versant. 

Multi alti oameni pe traseu. Se sparge grupul, ca deja am urcat cam mult. Pauza de gustare. Ajuns la Fereastra Zmeilor. 'Uite norisori!!''

 Pauza de masa, ne acopera norul si dai cu ploaie. Pus pelerina si hai prin vale (creasta era drum sigur spre moarte) Ploaie. Nor. Zapada. Cazut in cur. Soare/nor/ploaie. Rauri, iarba, stanci si pietre. Pauza de respirat si vine ploaia. Adapost langa o stanca. Grindina... din ce in ce mai tare - lipit de stanci si facut fleasca. Se opreste si hai sa ii dam tare. Ajuns pe o creasta in nor si grindina. culcat la pamant. Grindina de 1 cm diametru (am ratat momentul caci a murit telefonu de baia pe care o primit-o) Udat TOT. Stors sosete si schimbat cu haine MAI PUTIN ude. Facut curaj si coborat de pe creasta. Urcat iar prin ploaie si ajuns la Cabana Podragul. PLIN. Paturi plin, sala de mese plin, holuri plin. Afara ploaie. Hai la somn, sac ud, dormit pe jos, noroc cu izoprenul, tine umezeala dintre corp si piatra de pe jos la distanta. Frig, tare si miros de pipi. 

ZIUA 2: ora 6, strans corpul de pe jos si mutat in in pat, dormit 2 ore, deschid telefonu si functioneaza! Afara o raza de soare si repede la intins totul la soare pe pietre. Inca scoteam apa de ceai din bocanci. Mancat cat mai mult ca sa usurez rucsacul. Praf de oboseala si umezeala se decide ca ne intoarcem pe creasta spre masini. Ajuns pe creasta unde ne face cu ochiul indicatorul spre varf. Dat cu banul si hai pe varf. Prea putina apa dar merge. Pas alergator sa ajungem pe zi. Aproape pierdut sac dormit in vale. Ploaie in nor. Mult trafic. Prea multi curajosi. Hai ca mai avem putin, aproape am ajuns pe Vf Vistea Mare. 


Pff.... pietre care aluneca. Ajuns pe vistea mare si mare nor. Uite ca se vede !! nu prea se vede nimic ca iar ne ploua norul) Hai ca mai avem un pic. Stanga, dreapta, fata spate hau. Urcat, coborat, lanturi pietre si mare ploaie. In spate se mai pierde din grup. AM AJUNS! 

Noroc ca am mai ramas 2, ca sa imi faca cineva poza. Ajunge si al 3lea. Si cam atat. Nu se vedea nimic, ca deh... asa e cand stai in nor. Doar ploaie si totul alb in jur. Nu voiam sa plec, dar a trebuit. Hai inapoi.. parca se risipeste norul.. off.. daca mai stateam un pic. Nu mai gasim restul grupul, deja erau pe coborare. Ne oprim pe creasta - pauza de masa. 

Ploaie... mereu mancam pe ploaie, nu putea sa lipseasca. Reconfigurarea traseului. Pe creasta vine apocalipsa cu ploaie si fulgere, hai prin vale, e si un cort acolo. Uite oi, caini, ciobani, iarba alunecoasa si alte oi.

 Vai de picioare. Consultare harta si constatarea ca am estimat gresit distanta. Din fericire e traseu marcat. Coborat, si coborat... uite o casa. Niste ciobani cu o masina ' Poate ne scot la drum' mda... nu; raspunsul lui 'Da aveti de mers" * 3. ok.. hai sa marim pasul ca incepe drum forestier. Uite corturi si oameni cu masini. Deci e aproape. 18 km! Facem niste calcule si hai mai repede. Mergem, mergem, mergem.... mergem. Se intuneca si tot mergem. Cu picioarele tarandu-le si epuizati, noapte, cu teama de urs ajungem la sosea. Bezna. 22 km pana la vidraru, 27 km pana la Capra unde sunt masinile. Nu trece nimeni la 12 noaptea. Trece o dacie, culege soferii si ii duce la semnal. Restul parasiti in bezna, frig si fara apa. Muzica pentru ursi si incercat foc. Vreo ora nu a ars nimic. bagat in sac si tremurat. 2 ore mai tarziu vine masina salvatoare. Hai sa gasim cazare (la 4 dim) Totul rezervat/ocupat/full. Somn si cu corpul pe moarte. Hai acasa. Ajuns in patut la 6 dim.
PS.: Intamplare reala. Fara semnal la telefon, fara priza, dus. Daca ne manca ursul, nici nu stiau unde sa ne caute.
DAR MAI VREM!


LE: Si cand cuvintele nu sunt de ajuns...









Iulia