joi, 26 februarie 2015

Constienti de consecinte, insa orbiti de cauza

Suntem atat de obisnuiti sa plangem si sa NE plangem.

 Este cel mai usor lucru pe care il putem face si de multe ori ne regasim in cercuri de persoane care cauta acelasi lucru: sa se planga cuiva si sa se lamenteze despre probleme personale, despre cum TOATE li se intampla lor.

Obisnuiam sa fac exact acelsi lucru si eu. In fiecare zi gaseam motive si situatii care nu erau pe placul meu, si in loc sa vad partea buna din ele, pur si simplu iroseam timp lamentandu-ma despre cat de 'naspa' sau 'nasol' mi se pare sau cat de 'rau' imi face. Si aveam grupul meu de cunostinte, in care parca aceaste nemultumiri zilnice erau singurele are ne uneau ca grup. Era un fel de concurs cine are cea mai nasoala zi, cine a patit cele mai multe chestii si asa mai departe. Pana cand am acceptat toate bunele si relele asa cum erau ele si viata mea s-a schimbat. Fara sa fac un efort suplimentar, am ales cum vreau sa fiu : Iulia cea plangacioasa si vesnic nemultumita, sau Iulia vesela, care se bucura de viata ei. Alegand a 2 varianta, a urmat un proces, in care inca ma aflu, si prin care gasesc zilnic cel putin 1 motiv sa zambesc, reusesc sa ii fac pe cei din jurul meu sa zambeasca si cel mai important, viata mea s-a 'curatat' de ceea ce imi era cel mai daunator, interventiile rautacioase si pline de invidie. Oamenii sunt invidiosi prin natura loc, eu sunt si tu esti... toti suntem. Dar putem alege sa o folosim constructiv si sa ne motivam prin invidia pe care o dezvoltam pentru ceea ce sunt sau fac altii, sau cei mai mult aleg sa arunce cu cuvinte, pentru a darama ceea ce altii construiesc pentru ei. Oricum as privi situatia, in final, totul se reduce la propriile alegeri.

Dar destul despre ce fac altii, nu dispunem in viata de suficient timp sa ramanem blocati pe actiunile altora, incat sa mai si traim,

Cum toate lucrurile vin din interior, am decis sa ma simt impacata cu mine, sa nu ma simt vreodata datoare cu ceva, iar ceea ce fac atunci cand sunt alaturi de cineva, ajut un prieten sau un necunoscut, O fac pentru sufletul meu, pentru ca si el are nevoie de hrana. Un fel de egoism din care beneficiaza sufletul, dar si cealalta persoana implicata. Asta procedez de fiecare data cand imi e 'foame' si asta e 'dieta' care mi se potriveste. Dar fiecare are sufletul altfel si nu stiu daca as putea sa generalizez, ca fiind o 'reteta' generala.

Transpunand aceasta metafora din realitatea fizica in cea spirituala, sper sa reusesc sa creez o imagine cat mai exacta si simpla a necesitatilor unui individ. Cand te hranesti cu hrana buna (nu intru aici in detalii) corpul se simte bine si poate face orice ii comanda mintea, cand sufletul este linistit si multumit, iti da energia de a indeplini orice plan, iar cand reusesti sa gasesti un echilibru intre acestea, ratiune completeaza perfect acest cuplu si te ghideaza pe cel mai bun drum. Pare simplu, nu?

Dar nu e. Orice lucru care ti se intampla are nevoie de planuire, de visare, de determinare, disciplina, vointa, ambitie, inspiratie si motivare. Fara aceste cateva "trucuri" pot sa cad foarte usor, tentatiile sunt peste tot, iar eu sunt doar un om. Am dat gres de multe ori, in multe situatii. Asta pentru ca nu ma pregateam, pentru ca nu ma cunosteam si nu stiam cum o sa reactionez si pentru ca depindeam de ceilalti.

Cel mai mare inamic sunt chiar eu, si pana nu am avut curaj sa ma privesc serios in ochi, am dat gres cu orice incercare de a progresa.

Dar nu am renuntat...

Iulia

marți, 17 februarie 2015

City break la Carnavalul de la Venetia, 2015!

"The world is a book and those who don not travel, read only a page."

Prima escapada din 2015 a fost in Venetia, in perioada vestitului Carnaval. A fost un pic racoare, dar vremea nu m-a oprit sa cutreier toate stradutele intortocheate si aglomerate ale orasului.






Am facut poze turistilor costumati pentru carnaval, care faceau pe placul celorlalti turisti, pasionati de fotografie.
Am admirat Palatul Dogilor, cu salile lui imense de consilii si adunari .



M-au innebunit vitrinele cu dulciuri si alte delicatese.

Am vizitat insula Murano, care este plina de magazine cu bijuterii si suveniruri din vestita sticla.

Apoi am ratacit un pic pe insula.




Si am vizitat si Glass Museum...


Apoi am fost pe Burano - insula vestita cu dantela. Aici am vizitat Lace Muzeum. (muzeul dantelei)
Din scoala de dantela, in cadrul muzeului erau cateva doamne care demonstrau arta dantelei.


Si intreaga insula m-a fermecat, mica si cocheta, cu casele viu colorate si cu magazine plina de dantela peste tot.




Dupa lunga excursie pe cele 2 insule, m-am intors in Venetia, si am izitat vestitul pod Rialto, pe inserat.




Urmatoarea zi am dedicato muzeelor din Venetia. 











sâmbătă, 7 februarie 2015

Orice sfarsit inseamna un nou inceput

Incearca sa iti amintesti cum aratai si cum te simteai cand aveai 5 ani, apoi 10 si apoi 15. Sunt cateva varste, desi apropiate ca distanta, atat de diferite in existenta majoritatii, comparate intre ele. Sunt cel mai bun exemplu al faptului ca fiinta umana este supusa schimbari, si depinde de aceasta. Dar totul este supus schimbari, si referintele pe care ti le iei fata de acele varste s-au schimbat. Timpul nu se opreste, si nu sta in loc, nu permite intarzieri si nici amanari.

Nu exista momente potrivite, ci doar momente. Ele nu vin cand le dorim noi, ele se intampla. Intregul nostru sistem, societate, mediu, sau cum vrei sa numesti viata si tot ceea ce ai cunoscut si atins in timpul scurs de la prima amintire pana in prezent, a fost si va fi in continuare supus schimbarii. Nimic nu este permanent, si nici nu este menit sa fie asa. Materia se deterioreaza, situatiile se transforma, iar oamenii au un numar finit de zile pe axa timpului.

Singurul lucru care creeaza iluzia unei existente cu o semnificatie mai mare decat ceea ce e fizic si palpabil, este ca timpul si schimbarea ce au loc, sunt necunoscute. Acceptam principiul timpului, care supune schimbarii tot ce am cunoscut vreodata, insa refuzam sa acceptam atunci cand ni se intampla noua.

Suntem fiinte rationale, gandim si avem logica in ganduri si actiuni. Dar totul ramane in spate, ca fiind doar teorie, cand te loveste schimbarea timpului. Oamenii au sentimente, se bucura si din cand in cand, sufera. Sunt trairile dobandite in timp, acumulate in anii de viata eperimentati, care te fac sa ai o perspectiva asupra temporalitatii sociale.

Cand eram mica si incercam sa inteleg cum si de ce imbatranesc oamenii si de ce mor, bunica imi explica ca asa e legea firii, ca toti avem aceesi soarta si ca lucrurile astea nu se intampla asa de repede si ca va trece mult timp pana cand se va inampla acest lucru. Astazi ea nu mai e.

Privind in trecut, incerc sa incadrez , cele mai frumoase si ilustrative amintiri care mi-au ramas in memorie cu ea. Vreau sa nu o uit, si sa imi inregistrez cat mai bine in memorie acele momente, vocea ei, felul de a vorbi, privirea, gesturile si atitudinea. Sunt cateva trasaturi, care ma ajuta sa caracterizez persoanele, si fiecare dintre noi detine o combinatie unica intre acestea. Apoi intervine relatia interpersonala: cum ma striga, cuvintele pe care mi le adresa, interesul fata de viata mea si imaginea ei intregita de toate aceste trasaturi. Si cam atat ramane, sufletul ei traieste prin amintirile noastre, iar noi la randul nostru suntem supusi schimbarilor timpului.

Te trezesti un pic la realitate si iti aduci aminte ca nu trebuie sa astepti momentul potrivit pentru a face sau a spune ceva cuiva, si mai ales persoanelor la care tii. Poate ca acel moment nu existasi nu se va intampla niciodata si poate ca atunci cand vei fi pregatit sa o faci, va fi prea tarziu singurul om care trebuia sa te asculte.

Imi pare rau ca sunt copil, si regret ca am profitat de timpul pe care l-ai avut cu noi. Sunt recunoscatoare pentru ce mi-ai daruit, si iti multumesc pentru dragostea neconditioata. Ai stiut mai bine lectia timpului, si ai stiut ca exista o singura cale prin care pot si cei tineri sa o invete.

Ne nastem si murim fara sa fim intrebati unde si cand. Singurul lucru pe care il putem influenta este cum ne petrecem timpul petrecut intre aceste doua momente, ceea ce face unic pe fiecare dintre noi si totusi atat de asemanatori. In final conteaza ce ai facut cu timpul tau, si in ce l-ai investit. Asa ca in fiecare seara cand adormi, pune-ti intrebarea "am facut azi un pas mai aproape de ceea ce imi doresc?"

Nimeni nu vrea sa traiesca vesnic, dar toti vrem sa traim pentru un scop.

Iulia

joi, 5 februarie 2015

Ce ma face fericita

Lucrurile cele mai marunte ma fac cel mai fericita.

Pentru ca sunt acele lucruri marunte, care te iau prin surprindere si pe cat de neinsemnata e intamplarea, cu atat de mult iti influenteaza starea de bine si te binedispune. Iar acest fenomen se replica si ni se intampla fiecaruia dintre noi.

Stii zambetul inconstient pe care il afisezi atunci cand vine ziua de salariu, sau cand te urci in masina abia scoasa de la spalatorie, si miroase a nou, din nou :). Cand stii ca dupa ziua lunga de munca, te asteapta o iesire la film cu cea mai buna prietena, sau cand te trezesc pupacelile catelului. Sunt acele gesturi si intamplari micute din care se formeaza viata de zi cu zi, pe care le incadram in rutina zilnica, dar tocmai din cauza lor nu avem parte de rutina, ci de fericire. Cand nu te mai concentrezi asa de tare pe un "maine" mai fericit, mai bun din orice punct de vedere crezi tu ca ar fi mai bun, atunci incepi sa traiesti.

Azi zambesc pentru ca traiesc, respir un aer rece de februarie, care incepe sa semene cu cel de primavara, ma bucur de tot ce am, caci sunt o norocoasa, si pentru ca stiu ca zambetul e molipsitor si vreau sa il dau mai departe. O simpla expresie a buzelor, curba care formeaza acel zambet iti poate schimba complet perspectiva si abordarea fata de ziua de azi, saptamana ce abia incepe, sau se termina si orice moment de cumpana pe care il ai in fata ta. Abordarea provocarilor e singura diferenta intre oamenii din viata noastra.

Nu astepta sa se schimbe ceva in viata ta, ci decide tu cand si ce se schimba!
It feels good to have control, doesn't it?

Iulia

duminică, 1 februarie 2015

Nu m-am schimbat, doar m-am regasit

Stii cum se zice ca noi vedem viata ca o cautare asidua si continua a fericirii, dar de fapt fericirea nu este o destinatie, ci este chiar drumul. Drumul pe care suntem acum. Cararea pe care eu pasesc acum. Cu bune si cu rele, caci fara rau nu ai avea cu ce sa compari binele. Cei mai experimentati ajung sa realizeze momentele pline de fericire, si sa se bucure cu adevarat de ele, pentru ca nu poti stii niciodata ce va aduce ziua de maine. Daca maine va fi mai bine decat azi, atunci ai ocazia sa fii mai fericit, iar daca maine va fi mai rau, atunci vei fi multumit ca ieri ai fost mai multumit. In concluzie, nu ai nici un motiv sa nu te bucuri de orice secunda, sa vezi mereu partea plina a paharului si sa zambesti.

Mie personal, mi-a luat ceva timp sa inteleg ca asa stau lucrurile, ca eu sunt singura pentru care conteaza cu adevarat ce fac cu viata mea, si ca daca tot trece timpul, ar fi cazul sa scot ce e mai bun din toata aventura: Sa fiu fericita! Azi ma poate face sa zambesc o raza de soare, maine un mesaj frumos postat de cineva pe facebook, sau chiar propriul zambet, atunci cand ma privesc in oglinda. Acum stiu ca nu am nevoie de nimic si de nimeni ca sa ma faca sa zambesc, pentru ca eu sunt singura persoana de care am nevoie si singurul lucru pe care trebuie sa il fac, e sa ma bucur de mine si de timpul meu. Atat! Si e de ajuns.
Insa nu cred ca exista o limita superioara pe care o poti atinge, in a fi fericit. Si aici intervin diverse persoane, situatii si momente. Cateodata le spunem coincidente, alta data sunt pur si simplu intamplari. Viata are grija de tot, si nu te lasa te plictisesti niciodata. Stie cand ai nevoie de timp, ca sa il petreci cu tine, stie cand sa te faca energic, pentru a depasi diferite situatii, si stie cand sa iti trimita anumite persoane in viata ta. Eu cred ca toti oameni pe care ii intalnim de-a lungul vietii noastre au un anumit rol in existenta noastra. Unii au roluri episodice, si apoi dispar, iar altii sunt facuti sa ramana. Nu mi-am facut niciodata griji, stiam ca pana la urma se vor sorta singuri. Oricum ar fi cam greu sa pastrezi legatura cu TOTI oamenii pe care i-ai cunoscut la un moment dat in viata asta, daca nu chiar imposibil.

Si mai exista persoane care vin in viata ta, si te fac sa intelegi de ce altii au avut doar un rol episodic. Poate ca toate au un sens si asa trebuie sa fie, sau poate asa se intampla. Insa nu poti decat sa te bucuri, sa pastrezi cele mai frumoase amintiri si invataturile din suferinte. Asa reusesc mereu sa merg mai departe, sa ma imbuntatesc ca om si sa zambesc spre viitor. Cand stiu ce vreau e mult mai simplu sa recunosc cand ceea ce vreau sa afla in fata mea si cand mi se ofera. Doar experienta iti poate contura dorintele, vointa si increderea pot face o realitate din ele. Atat.

Azi zambesc, pentru ca stiu ce vreau si stiu sa recunosc ce vreau, cand mi se ofera. Sunt in punctul in care focusul meu este pe mine, si asta actioneaza ca un magnet pentru dorintele pe care le am. Acum mi se demonstreaza si vorba aceea care spune ca "atragem lucrurile pentru care suntem pregatiti". Exista un moment potrivit pentru toate si pentru toti. Continua, si vei ajunge acolo...

 

The greatest success is being yourself.

 

Iulia